SAMBATA
17h00 – slujba vecerniei
DUMINICA
8h00 – Utrenia
9h30 – Acatist
10h00 – Sfanta Liturghie
Atunci cand sunt praznice in timpul saptamanii, vom sluji in ajun. Programul este afisat de fiecare data pe grupul WHATSAPP al parohiei.
Va asteptam cu drag,
Preotii Parohiei
Din păcate nu sunt rare cazurile când părinții aleg nași indiferenți față de credință pentru copiii pe care îi botează.
Vine un astfel de nas la biserică la pregătirea pentru botez. Ajunge după Sfânta Liturghie ca să-și i îndeplinească “datoria” față de preotul care îl cheamă să-i vorbească despre transmiterea credinței și datoriile nașilor față de copilași.
La explicațiile aduse de preot, un zâmbet ciudat se strecoară pe buzele nasului care trădează o stare de neseriozitate.
Dragi părinți, nasului are datoria să se roage pentru copilașii dumneavoastră. Să le vorbească despre Hristos alături de dumneavoastră. Să fii ghid spre Împărăția lui Dumnezeu pentru copii. Ori voi vă alegeți nași doar pe criteriul ca vă împăcați bine cu el (ei).
Atunci când interpelez părinții despre nasul ales, aceștia avansau calitățile umane deosebite ale nasului. Fie… însă și ateii și indiferenții față de Dumnezeu pot avea calități umane, însă aceștia nu se vor ruga niciodată pentru copiii dumneavoastră!
Ce fel de nași vă doriți ? Voi faceți alegerea !
Însă trebuie să înțelegeți ca așa cum vă raportați la Dumnezeu în această viață așa vă veți trăi și viața, iar omul care nu îl i-a în serios pe Dumnezeu este lipsit de Harul lui, de energiile lui necreate și nu se îndreaptă spre viața cea veșnică.
Dacă nu găsiți nași credincioși și oameni de rugăciune, adresați-vă preotului să vă propună el o familie credincioasă.
Fiți oameni dedicați rugăciunii ! Și binecuvântările lui Dumnezeu se vor revărsa peste sufletele dumneavoastră!
Cu prețuire,
Pr. Adrian
Taina Mirungerii este acea lucrare sfântă, instituită de Mântuitorul Hristos, prin care, ungându-se de către episcop sau preot cu Sfântul Mir părțile principale ale corpului celui botezat, odată cu pronunțarea cuvintelor: „Pecetea darului Sfântului Duh, Amin“, se împărtășește primitorului harul întăririi, creşterii şi desăvârşirii duhovniceşti începute prin botez.
Spre deosebire de bisericile apusene, unde Mirungerea (confirmarea) este în mod tipic rezervată celor „maturi“, în Biserica Ortodoxă Mirungerea este aplicată în mod normal copiilor imediat după botez şi la scurt timp înainte de primirea primei Sfinte Împărtășanii.
Deși în mod obișnuit se face împreună cu Botezul, în unele cazuri Mirungerea este făcută singură pentru a primi convertiţii la Ortodoxie, sau pentru a reprimi pe cei care au părăsit Biserica Ortodoxă si doresc revenirea.
Pentru săvârşirea Tainei Mirungerii este nevoie de Sfântul şi Marele Mir. Acesta se prepară din untdelemn, vin si diferite aromate, sfințindu-se numai de către episcopii unei Biserici ortodoxe autocefale. Ceremonia sfinţirii se face după Sfânta Liturghie, în Joia Patimilor, dupa ce amestecul a fost fiert, fierberea fiind însoţită de citirea Evangheliei. Amestecul acestor aromate simbolizează bogăţia şi felurimea darurilor Sfântului Duh, de care se împărtăşesc primitorii Taine
Formularul pentru cererea de botez este disponibil aici: Parohia-Anderlecht-cerere botez
PREGĂTIREA DE BOTEZ. GHID PRACTIC PENTRU PĂRINŢI ŞI NAŞII DE BOTEZ
1. Botezul nu este un obicei popular sau naţional şi nu se face pentru ca pruncul să poată fi scos din casă, să doarmă mai bine, să nu fie deocheat sau să-i meargă bine în viaţă. Toate acestea sunt superstiții băbeşti şi păgâne! De asemenea, botezul nu trebuie transformat în prilej de „înrudire” dintre părinţii copilului şi prietenii pe care şi-i iau de cumătri, ca mai apoi, toată viaţa, să mănânce şi să bea împreună. Naşii de botez se înrudesc spiritual cu copilul însuşi, nu cu părinții lui. [1]
2. Botezul este o Taină a Bisericii, prin care cel botezat devine membru al Bisericii şi ostaş al lui Hristos. Primind şi împlinind cuvântul lui Dumnezeu şi participând la viaţa Bisericii, creştinul se pregăteşte pentru Împărăţia lui Dumnezeu, a cărei poartă este botezul (cf. Ioan 3:5). Botezul nu oferă garanţii sau prosperitate în lumea aceasta, ci se săvârşeşte doar celor care „aşteaptă învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie” (după cum spune Crezul). Cei care nu sunt interesaţi de a trăi veşnic cu Dumnezeu şi cu sfinţii în Împărăţia Sa, nu au motive şi nici dreptul să se boteze, căci astfel batjocoresc Tainele lui Dumnezeu şi-şi iau mai mare osândă.
3. Botezul poate fi săvârşit doar asupra celor care cred în Dumnezeu şi doresc să fie membri activi ai Bisericii. În cazul copiilor care nu pot mărturisi ei înşişi credinţa, este nevoie ca părinţii şi naşii de botez să fie credincioşi, să ducă o viaţă creştinească, să fie membri ai unei parohii concrete şi să se împărtăşească sistematic cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Cei care „cred (doar) în suflet”, dar nu participă la slujbele Bisericii, nu au decât „să se cunune în suflet”, „să boteze în suflet” şi „să-şi sfinţească pasca tot în suflet”. Biserica nu este o „agenţie de servicii religioase”, la care ne adresăm doar în anumite momente din viaţă, ci este corabia lui Hristos, în care trebuie să intrăm și să stăm benevol şi conștient, înţelegând că în afara ei nu există salvare!
4. Conform Canoanelor Bisericii, copilul trebuie să fie botezat în parohia din care urmează să facă parte şi din care deja fac parte părinţii şi naşii lui. Preotul are dreptul să refuze botezul pentru cei care nu participă la slujbele Bisericii şi nu se împărtăşesc cu Sfintele Taine. Părinţii şi naşii de botez care nu fac parte din nici o parohie şi nu se împărtăşesc, trebuie mai întâi să-şi îndrepte propria viaţă şi abia apoi pot cere botezul copilului lor. „Dacă un orb va călăuzi pe un alt orb, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15:14). De aceea, în mod normal, nu pot fi admişi la Tainele Bisericii părinţii sau naşii care trăiesc necununaţi sau continuă să săvârşească păcate grave, incompatibile cu statutul de creştin ortodox.
5. Poate fi botezat în Biserica Ortodoxă doar copilul care are cel puţin un părinte ortodox şi naşii de botez tot ortodocşi [2] . Părinţii trebuie să aleagă un naş [3] care este credincios şi poate contribui la educaţia duhovnicească a copilului lor. La slujba botezului poate participa orice membru al Bisericii, dar nu oricine e capabil şi potrivit pentru a fi naş de botez. Dacă un copil botezat va rătăci de la credinţă sau se va rupe de Biserică, de starea lui vor răspunde la Judecata lui Dumnezeu atât părinţii, cât şi naşii. Naşii de botez nu sunt sponsori ai copilului, ci sunt reprezentanţii Bisericii şi ai preotului în familia copilului! Cei care se simt neprăgătiţi pentru a fi naşi de botez, mai bine să refuze rugămintea de a fi naşi.
6. Conform Evangheliei (Matei 28:19-20) şi Canoanelor Bisericii, preotul este obligat ca înainte de botez să-l înveţe şi să-l pregătească pe candidat sau, în cazul pruncilor, pe părinţii şi naşii care se responsabilizează pentru prunc. În funcţie de gradul de pregătire şi îmbisericire al părinţilor şi al naşilor, preotul sau o altă persoană cu studii teologice va ţine mai multe lecţii despre credinţa în Dumnezeu, despre poruncile Vechiului şi Noului Testament, despre sensul şi importanţa Botezului, despre Simbolul de Credinţă (Crezul), despre participarea la viaţa şi Tainele Bisericii etc.
7. Înainte de botez, părinţii şi naşii (sau chiar candidatul însuşi, dacă este matur), trebuie să se pregătească prin citirea Sfintei Scripturi, post, rugăciune şi spovedanie. De asemenea, este obligatorie cunoaşterea pe de rost şi fără greşeli a Simbolului de Credinţă (Crezul) şi a rugăciunii „Tatăl nostru”. De la această regulă fac excepție doar pruncii şi maturii bolnavi psihic!
8. Ziua săvârşii botezului depinde în primul rând de pregătirea teoretică şi duhovnicească a părinţilor şi naşilor. Nu există vreun termen fix la care cineva trebuie botezat! De regulă, botezul se face cel puţin la 40 de zile după naştere, aşa încât la slujbă să poată participa şi mama copilului [4] . Nu-i nici o greşeală dacă botezul este amânat câteva luni sau chiar câţiva ani, dacă acest lucru se face pentru o mai bună pregătire, şi nu din indiferenţă sau nepăsare faţă de viaţa duhovnicească a copilului. Preotul este în drept să ceară amânarea botezului, ceea ce nu trebuie interpretat ca un refuz de a boteza, ci ca un îndemn la o pregătire mai bună.
9. Este de dorit ca slujba botezului să se facă împreună cu Liturghia (sâmbătă dimineaţa sau într-o altă zi potrivită), aşa încât copilul nou-botezat, dar şi părinţii şi naşii să se împărtăşească în aceeaşi zi. Dacă nu e posibil de a săvârşi botezul unit cu Liturghia, pruncul nou-botezat trebuie să fie adus în ziua sau săptămâna următoare pentru a se împărtăşi, împreună cu părinţii şi naşii. Odată cu botezul viaţa religioasă a copilului abia începe. Orice om botezat, indiferent de vârstă, trebuie să se împărtăşească sistematic cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Canoanele Bisericii osândesc pe cei care, fără un motiv serios, lipsesc mai mult de 3 duminici de la Biserică şi de la împărtăşirea cu Trupul și Sângele Domnului. Împărtăşirea doar o dată sau de 3-4 ori pe an poate fi admisă doar în caz de prigoană sau dacă creştinii respectivi trăiesc la câteva sute de kilometri de o Biserică Ortodoxă.
10. Dacă părinţii doresc să organizeze o serbare („cumătrie”) în cinstea botezului copilului lor, aceasta nu poate să fie organizată în post şi nici în ajunul duminicilor sau sărbătorilor. Este inadmisibil ca să fixezi cumătria şi restaurantul, să inviţi oaspeţi şi muzica, şi abia apoi să vorbeşti cu preotul despre botez. La modul practic, dacă, de exemplu, copilul a fost botezat sâmbăta, serbarea se poate organiza duminică după slujbă sau chiar şi sâmbătă seara, dar până la miezul nopţii. Nu putem ca în biserică să spunem că „ne lepădăm de Satana şi ne unim cu Hristos”, apoi să călcăm în picioare rânduielile Bisericii, să mâncăm şi să bem până târziu, iar a doua zi să lipsim de la biserică. Atunci când botezăm (dar şi la cununie, înmormântare, sfinţirea casei etc.), noi trebuie să căutăm să plăcem lui Dumnezeu, nu oamenilor! Pe un creştin adevărat nu trebuie să-l intereseze ce va zice lumea despre cumătria sau nunta sa, ci doar ce va zice Dumnezeu. Îi place Lui sau nu ceea ce facem noi? Asta este preocuparea esenţială a creştinilor…
P.S. Pentru alte probleme şi nelămuriri întrebaţi preotul din parohia voastră!
[1] În raport cu părinţii copilului, naşii de botez se numesc în popor „cumătri”. Dar Canoanele Bisericii nu folosesc acest termen, pentru că relaţia dintre cumătri nu este atât de importantă în comparaţie cu relaţia pe care naşii de botez trebuie să o aibă direct cu finul/fina de botez.
[2] Cu permisiunea preotului, la slujba botezului pot asista şi oameni de alte credinţe, dar aceștia nu pot participa la rânduielile legate de botez şi nu pot fi consideraţi naşi. Căci dacă ei nu sunt ortodocşi, ce credinţă îl vor învăţa pe copil?
[3] Nu este obligatoriu ca naşii de cununie ai părinţilor copilului să devină automat şi naşi de botez ai acelui copil, mai ales dacă naşii de cununie trăiesc departe sau nu corespund condiţiilor necesare pentru a fi şi naşi de botez.
[4] După Tradiţia Bisericii, în a 8-a zi de la naştere, preotul vine acasă şi citeşte primele rugăciuni asupra mamei şi copilului, binecuvântează numele pe care părinţii l-au dat pruncului şi stropeşte casa cu agheasmă. (Obiceiul de a veni cineva cu sticla cu apă la biserică pentru ca preotul să citească rugăciunile pentru mamă şi copil în absenţa lor, este greşit şi condamnabil.) La 40 de zile după naştere, mama vine cu copilul la biserică pentru a li se citi rugăciunile de intrare în biserică. Odată cu acestea, poate începe perioada de pregătire pentru botez.
Articolul a fost preluat de aici.
Botezul este Sfânta Taină prin care omul se naște din nou din apă și din Duh, prin întreita afundare în apă sfințită, în numele Sfintei Treimi.
Nașterea aceasta trebuie să fie urmată de o creștere duhovnicească, pentru ca omul să se poată bucura de comuniunea cu Dumnezeu încă din viața pământească și în veșnicie.
Prima parte din slujba Sfântului Botez o formeaza lepădările sau exorcismele, când cel ce vine la Botez este primit, la intrarea în biserică, cu fața spre apus (spre ieșirea din biserică) și mărturisește de trei ori – dacă este matur personal, iar dacă este princ prin naș(i) – lepădările de Satana. Cel ce se botează este întors apoi cu fața spre răsărit (spre Sfântul Altar) și mărturisește, de trei ori, că se unește cu Hristos, rostind apoi Crezul. Dacă este matur îl va rosti singur, iar dacă este prunc, prin naș.
În a doua parte a Botezului, se sfințesc apa și untdelemnul (uleiul). După amesterecarea untdelemnului cu apa Botezului, cel ce se boteaza primește ungerea cu untdelemnul bucuriei.
Cea mai însemnată parte a Botezului o constituie întreita afundare a celui adus spre a fi botezat în această apă, în cazul pruncilor în apa din cristelniță, cu pronunțarea cuvintelor: Se botează robul/roaba lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui, Amin; și al Fiului, Amin; și al Sfântului Duh, Amin .
Prin afundare cel ce se botează moare împreună cu Hristos, iar prin ridicarea din apă Înviază împreună cu El.
Apoi este aprinsă lumânarea Botezului, care simbolizează viața luminată în Hristos.
Noul botezat este primit în brațele nașului într-o pânză albă, numită crismă.
Preotul săvârșește apoi Taina Mirungerii, pecetluind trupul noului botezat cu Sfântul și Marele Mir, rostind de fiecare dată: „Pecetea darului Duhului Sfânt”.
Cel nou botezat împreună cu preotul și nașul, înconjură cristelnița cântând de trei ori „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat, Aliluia„.
După citirea Apostolului și a Evangheliei, pruncul este șters de Sfântul și Marele Mir, este îmbrăcat și i se face prima tundere a câtorva fire de păr, ca semn al intrării acestuia în Turma cea cuvântătoare a lui Hristos, și care vor fi puse în apa botezului ce la sfârșit va fi turnată la temelia bisericii.
După Botez, pruncul primește Sfânta Împărtășanie.
Prima spălare, acasă, după Botez, se face doar cu apă, cu multă grijă. Pruncul este șters cu crisma (pânza) de la botez, iar apa se pune la un copac sau floare (în loc curat).
Nu există taxă pentru Botez. Dacă doriți, puteți face o donație pentru susținerea Bisericii și veți primi chitanță.
Parohia ortodoxă română din Anderlecht face parte din Mitropolia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale si Meridionale și este un punct de referință pentru comunitatea românească din Bruxelles.
A fost înființată, cu binecuvântarea Înalt preasfințitului Mitropolit Iosif, la data de 9 iunie 2019, din milostivirea lui Dumnezeu, parohia noastră a cunoscut o evoluție constantă, căutând să răspundă la nevoile spirituale ale credincioșilor din această parte a Regiunii Bruxelles.
Vă invităm să aflați mai multe despre istoria comunității noastre și despre evenimentele semnificative care au marcat-o de-a lungul timpului.
Născut la viața cea nouă, viața în Iisus Hristos, întărit în ea prin pecetea darului Sfântului Duh, de acum fiu al Sfintei Biserici, credinciosul se poate învrednici și de primirea celorlalte Sfinte Taine. Așa i se dă lui Taina Sfintei Împărtășanii sau Cuminecături, prin care, sub chipul pâinii și al vinului, primește însuși Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci.
Această Sfântă Taină se mai numește și Sfânta Euharistie, ceea ce înseamnă mulțumire, pentru că atunci când a așezat-o, la Cina cea de Taină, Mântuitorul Hristos a mulțumit Părintelui ceresc înainte de a frânge pâinea și a o da sfinților apostoli. Dar ea este și o jertfă de mulțumire către Dumnezeu adusă de Sfânta Biserică, de credincioșii ei, prin episcop sau preot.
Sfânta Împărtășanie îi unește pe credincioși cu Mântuitorul Iisus Hristos, dar îi unește și între ei prin aceeași credință și prin dragoste creștinească; ei sunt una și aceeași obște creștinească în fața aceluiași Sfânt Altar, împărtășindu-se de toate darurile dumnezeiești din unul și același potir.
Sfânta Împărtășanie nu este numai o Taină, ci și o jertfă reală, nesângeroasă, adusă lui Dumnezeu, Jertfa trupului și a sângelui lui Iisus Hristos. Același Hristos S-a jertfit pe cruce și Se jertfește în Sfânta Euharistie. Deosebirea este că jertfa de pe cruce este sângeroasă, pe când cea din Sfânta Euharistie este nesângeroasă, însă strâns unită cu cea de pe cruce, pe care o actualizează până la sfârșitul veacurilor.
Sfânta Împărtășanie este cea mai mare Taină, fiindcă prin ea noi nu primim numai harul dumnezeiesc, ci pe însuși izvorul harului, pe Iisus Hristos, împărtășindu-ne cu Trupul și Sângele Său.
Mântuitorul Hristos a instituit Taina Sfintei Euharistii sau Împărtășanii în Joia înaintea mântuitoarelor Sale Patimi, la Cina cea de Taină. Atunci, luând pâinea și binecuvântând-o, a frânt-o și, dând-o ucenicilor Săi, a zis: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. Și luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: Beți dintru acesta toți, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei XXVI, 26-28). După aceea le-a poruncit: „Aceasta să faceți întru pomenirea Mea” (Luca XXII, 19).
Sfânta Taină a Împărtășaniei se săvârșește numai de episcop și preot, în virtutea puterii date lor de Mântuitorul Hristos, prin sfinții apostoli (Luca XXII, 19) și numai în cadrul Sfintei Liturghii; ea este miezul și centrul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii. Darurile ce se aduc spre prefacere în Trupul și Sângele Domnului sunt pâinea din grâu curat și dospită și vinul, tot curat, din struguri.
Prefacerea pâinii și vinului în Trupul și Sângele Domnului, în vremea Sfintei Liturghii, are loc atunci când preotul sau episcopul, ridicând mâinile, fruntea și inima către cer se roagă fierbinte:
„Încă aducem Ție această slujbă duhovnicească și fără de sânge, și Te chemăm, Te rugăm și cu umilință la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi și peste aceste Daruri ce sunt puse înainte și fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău, iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău, prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt”.
În acest timp, la strană se cântă „Pe Tine Te lăudăm”, iar credincioșii îngenunchează, căci acum se săvârșește prefacerea, iar nu atunci când se rostesc cuvintele de instituire a Sfintei Taine: „Luați mâncați… Beți dintru acesta toți…”. Cum se petrece acest lucru, mintea noastră nu poate pricepe; se face în chip tainic, mai presus de înțelegerea noastră.
În încercările lor de a desluși măcar în parte această lucrare întru totul tainică, până și cei mai mari și mai aleși cugetători creștini nu au găsit cuvinte potrivite.
Dar trebuie să luăm aminte, înainte și mai presus de toate, că ceea ce se săvârșește la Sfânta Liturghie nu este doar o asemănare cu ceea ce s-a făcut la Cina cea de Taină, ci Însuși Mântuitorul Iisus Hristos este prezent aci sub chipul pâinii și al vinului. El, Hristos Domnul, ne-a grăit limpede despre aceasta încă înaintea Sfintelor Sale Patimi, zicând: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan VI, 54). Căci „adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca Trupul Fiului Omului și nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea viață în voi” (Ioan VI, 53).
La primirea Sfintei Cuminecături sunt chemați toți fiii Sfintei Biserici; ei se pot împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului, dacă mai întâi și-au mărturisit păcatele și au fost dezlegați de preotul duhovnic. După primirea Sfintei Cuminecături se cuvine să nu mai sărute icoana, sau mâna episcopului sau preotului, să-și păzească limba de orice vorbă deșartă, de blestem, de clevetiri, cinstind astfel Dumnezeiescul Trup și Sânge pe care l-au primit.
Mari, multe și minunate sunt roadele Sfintei Cuminecături pentru viața duhovnicească a credinciosului creștin. Căci cel ce se împărtășește cu Trupul și Sângele Domnului se unește tainic cu Domnul și, prin aceasta, își umple sufletul cu har și cu toate bunurile duhovnicești pe care le aduce o asemenea unire. Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru El” (Ioan VI, 56), ne spune Mântuitorul. El își sporește viața duhovnicească : „Cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine” (Ioan VI, 57), adaugă Hristos Iisus. Și ce-i poate fi mai de folos credinciosului creștin, decât trăirea lui cu Hristos și în Hristos.
Sfântul Ignatie Teoforul spune că Sfânta Cuminecătură „este leacul nemuririi” dându-ni-se „spre iertarea păcatelor și spre viața de veci”. Ea păstrează și strânsa legătură cu întregul Trup al Sfintei Biserici, în care Mântuitorul Iisus Hristos se află prezent fără întrerupere.
Dat fiind roadele Sfintei Cuminecături, Sfânta Biserică poruncește fiilor ei să se pregătească și să se împărtășească cât mai des cu Trupul și Sângele lui Hristos. Îndeosebi, în cele patru posturi mari de peste an, în preajma unei călătorii mai îndelungate, la caz de suferință și boală, ca și înainte ca mirii să se învrednicească de Sfânta Cununie. Efectele binefăcătoare ale Sfintei împărtășanii apar numai în sufletele celor care au primit-o cu vrednicie. Celor nepregătiți și nevrednici le aduce osândă de la Dumnezeu (1 Cor. XI, 27-29).
Rugăciuni
a) Înainte de primirea Sfintei împărtășanii
„Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, slăbește, lasă, milostivește-Te și-mi iartă mie păcătosului, netrebnicului și nevrednicului robului Tău căderile în păcat, smintelile și greșelile mele, toate câte am păcătuit față de Tine, din tinerețile mele până în ziua și ceasul de acum, fie cu știință, fie din neștiință, cu cuvântul sau fapta, sau cu gândul, sau cu cugetul, cu deprinderile și cu toate simțurile mele. Și pentru rugăciunile aceleia ce fără de prihană Te-a născut pe Tine, ale preacuratei și pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nădejde neînfruntată și ocrotitoarea și izbăvitoarea mea, învrednicește-mă fără de osândă să mă împărtășesc cu preacuratele, nemuritoarele, de viață făcătoarele și înfricoșătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, spre sfințire, spre luminare, spre tărie, spre vindecare și spre sănătatea sufletului și a trupului și spre ștergerea și pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor și a deprinderilor mele celor rele și a nălucirilor de noapte ale duhurilor celor viclene și întunecate. Că a Ta este împărăția și puterea, slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.
b) După primirea Sfintei Împărtășanii
„Mulțumesc Ție, Doamne Dumnezeul nostru, că nu m-ai lepădat pe mine păcătosul, ci părtaș a fi Sfintelor Tale Taine m-ai învrednicit. Ci, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit și ai înviat și ai dăruit nouă aceste înfricoșătoare și de viață făcătoare Taine, spre binefacerea și sfințirea sufletelor și a trupurilor noastre, dă să-mi fie și mie acestea spre tămăduirea sufletului și a trupului, spre izgonirea a tot potrivnicul, spre luminarea ochilor inimii mele, spre întărirea sufleteștilor mele puteri, spre credință neînfruntată, spre dragoste nefățarnică, spre desăvârșirea înțelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har și spre dobândirea împărăției Tale. Ca întru Sfințenia Ta cu acestea fiind păzit, să pomenesc harul Tău pururea și să nu mai viez mie, ci Ție, Stăpânului și Binefăcătorului nostru. Și așa, ieșind dintru această viața întru nădejdea vieții celei veșnice, să ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel neîncetat al lăudătorilor și bucuria cea fără de sfârșit a celor ce văd frumusețea cea nespusă a feței Tale. Că Tu ești dorirea cea adevărată și veselia cea nespusă a celor ce Te iubesc, Hristoase, Dumnezeul nostru, și pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin”.
„Trupul Tău cel Sfânt. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, să-mi fie spre viața de veci și Sângele Tău cel scump spre iertarea păcatelor. Și să-mi fie mie împărtășania aceasta spre bucurie, spre sănătate și veselie. Iar la înfricoșătoarea și a doua venire a Ta, învrednicește-mă pe mine păcătosul ca să stau de-a dreapta măririi Tale, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi. Amin”.
(Informații preluate din Carte de învățătură creștin ortodoxă, apărută la Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978)
